tu spui ca nu-ti plac pesimistii.
n-ai decat sa razi;
eu raman sa plang

ieri portile cerului
s-au deschis inaintea mea,
si dincolo de ele
am vazut absolutul...
am vazut ideea inalta
ce ma chema altadata
sa ma descopar in ea...

imi pun intrebari
si uit sa-mi raspund,
sunt un batran senil,
fiul risipitor al timpului...
dac-as putea sa ma rup de mine!
sa ma rup de toate, sa ma rup de lume!
sa uit c-am fost nascut...


sunt imperfect!
dar daca as ucide-animalul din mine,
daca as da jos mucegaiul degetelor mele,
daca as indeparta igrasia din interiorul meu?...
daca fac asta, ce-mi mai ramane-nauntru?
ce mai umple ploaia? ce mai usca vantu'?
ramane numai ochiu-nchis in sine!

udat de ploaia ruginie de atatea ori,
am invatat de la oameni un lucru,
un singur lucru amarat
ce valoreaza mai nimic,
si anume ca, aplecindu-te sa ridici piatra,
nu ai nevoie de curaj. gandirea-i alta:
de-arunci in mine, s-arunci cu stangu'*!


[*marefereamlabratulstang]